|
Psihoterapia pentru copii
Psihoterapia pentru adolescenti
Psihoterapia pentru femei
Psihoterapia pentru barbati
Psihoterapia pentru varstnici
Psihoterapia pentru persoane cu dizabilitati
Psihoterapia pentru bolnavi somatici
Site-uri partenere
|
Resurse
Articole
|
|
Intreaba psihologulCorina2009-12-27 14:16:42Intrebare:Buna ziua. Am 30 de ani si de 5 ani am o relatie care scartaie din rasputeri. Inceputul a fost frumos, dar foarte curand am devenit geloasa, posesiva, ma simt neglijata, frustrata, ne certam, tip la el (plang imediat, am accese de furie), ne pedepsim reciproc prin taceri sau pauze de intalniri etc. Am ajuns acum intr-un punct in care mi-am dat seama ca trebuie sa imi schimb comportamentul, insa el spune doar ca vrea o pauza, nu se simte in stare sa reincercam o relatie, vrea sa ne vedem fara obligatii un timp pentru ca nu stie in momentul acesta daca prefera sa trag de el sau sa renunt, vrea sa se regaseasca pe sine si sa vada in timpul asta daca ma schimb. Totodata imi repeta ca e alegerea mea, nu-mi poate promite nimic. Iar eu sunt intr-o mare dilema, are rost sa mai incerc sau nu ? caci il vad dezinteresat. Inteleg si ca i s-a terminat rabdarea, dar as fi vrut o decizie clara, nu sa lase la latitudinea mea ca si cand ii este totuna ce aleg. Multumesc anticipat pentru raspuns.Raspuns:Draga Corina, In primul rand iti pot spune ca pentru o relatie este nevoie de angajamentul ambilor parteneri. Este foarte important ca cei doi sa "munceasca" impreuna pentru relatia lor.Despre comportamentul tau care ar trebui schimbat iti pot spune ca este foarte important ca tu sa fii tu insati intr-o relatie. Daca schimbarea comportamentului presupune prefecatorie sau trucarea unor atitudini si pareri personale este foarte probabil ca aceasta schimbare sa iti aduca multe frustrari ce vor rabufni la un moment dat. Emotiile tale precum frustrarea, gelozia si posesivitatea se datoreaza unei interpretari personale a realitatii, unor ganduri si convingeri pe care ti le-ai format in timp si care te impiedica sa vezi realitatea in mod obiectiv. Constientizarea acestui mod de gandire care iti face rau este primul pas spre schimbarea lui si spre schimbarea comportamentelor de care doresti sa scapi si a emotiilor care te deranjeaza. Pentru un ajutor specializat poti apela oricand la psihoterapie. Psihoterapeutul te poate ajuta sa inveti noi modalitati de a vedea si interpreta realitatea, oferindu-ti o oglinda obiectiva asupra propriei persoane si asupra situatiilor de viata prin care treci. Cristina Negoita Herta Cornel2009-12-27 14:13:26Intrebare:Nici nu stiu cum sa incep credeti-ma. Am 26 de ani locuiesc la Londra de vreo 2 ani cu o matusa si doua verisoare. As vrea sa va intreb daca ma puteti ajuta cu o idee 2 despre cum sa ma impac cu prietena mea pt ca eu unul nu mai stiu ce sa fac si credeti-ma ca am incercat n posibilitati. Ca sa intru in detaliu am sa va povestesc si despre ea si ceea ce am facut: ea are 28 de ani si este prietena foarte buna cu verisoarele mele, totodata este si nasa copilului verisoarei mele. O cunosc de cand am venit in UK dar ea avea o relatie pe atunci. S-a despartit de baiat prin aprilie-mai anul acesta. Mi-a placut si imi place de ea foarte mult desi nu arata atat de bine dar eu dupa cate am vb si cu verisoarele mele era o fata care isi cauta pe cineva pt o relatie serioasa care sa decurga pana la intemeierea unei familii. Asta mi-am dorit si imi doresc si eu tocmai din cauza asta m-am bagat in relatie cu ea prin iunie mai exact pe 13. Din fire sunt foarte superstitios dar asa a fost sa fie sambata aceea cand am chemat-o la un restaurant cu specific frantuzesc. In fine pana pe 16 octombrie tot ne certam si ne impacam dar nu din lucruri mari doar chichite si contraziceri nu infidelitati sau ceva de genul. Vreau sa va spun ca o iubesc mai mult decat pe prima mea iubire care a durat 4 ani si 8 luni,credeti-ma. Poate si prin faptul ca mi-am dorit si imi doresc foarte mult intemeierea unei familii si simt ca ea este persoana potrivita. Am incercat sa ma impac cu ea trimitandu-i flori la servici, mesaje, scuze, chiar intr-o dimineata m-am trezit pe la 4 si am plecat sa ii pun la usa un catelus cu un trandafir roz in labute ca sa il poata lua inainte sa plece la servici. Pe 24 a venit impreuna cu cei din casa de la ea la ziua verisoarei mele eu eram bolnav nu iesise-m din casa de 2 zile a venit sa vada cum sant si daca ma simt mai bine sa cobor si eu jos. In seara aceea am luat-o in camera si m-am pus in genunchi in fata ei spunandu-i sa ma ierte si sa ne impacam. Ea mi-a spus ca si iei ii este greu fara mine dar sa lasam lucrurile sa decurga de la sine. Niciodata nu am inteles lucru acesta. Adica va spun ca dupa ce am facut treaba aceasta s-a dus jos iar dupa un timp a intrebat-o pe prietena ei cu care locuieste in casa ce sa faca. A auzit o verisoara de a mea. Aceasta ea zis. De atunci si pa mai sambata tot am incercat sa ii trimit mesaje dar nici sa o stresez ii trimite-am numai unul pe saptamana. Ea nimica inapoi. Imi iau inima in dinti si o sun duminica si o intreb ce se intampla de ce nu mai raspunde. Ea imi spune ca trebuia sa imi dau seama daca atata timp nu mi-a raspuns inseamna ca totul intre noi ii gata. Va spun sincer am vazut negru in fata ochiilor nu mai stiam ce sa fac sa o fac sa se intoarca inapoi. M-am imbracat si am plecat lasandu-i un mesaj ca ma duc sa ma omor, bineinteles ca nu vroiam asta dar am vrut cu tot dinadinsul sa ma accepte inapoi sa ii demonstrez ca se poate sa fim impreuna si ca nu sunt chiar asa de rau precum crede. Stiu ca lucruri din astea nu se fac. Mi-a zis sa ma duc acasa ca vb maine iar a doua zi mi-a zis ca nu mai poate sa fie cu mine ca nu ii mai trebuiesc si ca sa o uit. Stiu ca am gresit enorm facand pasul asta dar pur si simplu nu mai stiam ce sa fac sa o pt intoarce inapoi. Imi este enorm de greu fara ea si va spun ca as face orice pe lumea asta sa o pot avea inapoi. Ce va rog pe dumneavoastra este daca ma puteti ajuta cumva cu vreo idee 2 despre cum o pot face sa vina inapoi. Stiu ca pare foarte greu o impacare dupa ce am facut dar totusi cred cu ardoare ca mai exista o sansa sau un strop de speranta. Va multumesc mult si va astept cu un raspuns cat mai repede puteti.Raspuns:Salut Cornel. Inteleg ca-ti pare rau si suferi datorita faptului ca relatia dintre tine si prietena ta se afla intr-un impas major. Pentru o relatie e nevoie de doi si din cate imi scrii, ea nu-si mai doreste acest lucru. N-am inteles foarte clar care erau nemultumirile ei la adresa ta, si invers, dar m-ar ajuta daca mi-ai scrie un pic despre asta, inainte sa-ti trimit un raspuns mai amplu.Cu prietenie, Lucian Negoita. |
